Copyright © ISTIM 2009. Toate drepturile rezervate.
Ileana Matus: “Multumesc bunului Dumnezeu ca a ales sa ma nasc intr-o familie de tarani din Rona de Jos”
Ileana Ileana Matus a venit pe lume intr-o zi de 24 iunie, in comuna Rona de Jos, judetul Maramures, iar cum in zona femeile nu poarta numele de Sanziana, fiind nascuta in ziua de sanziene, parintii au decis sa ii puna numele de Ileana. De la bunica sa a deprins cantecele si obiceiurile satului si considera ca e un mare avantaj sa te nasti la tara pentru a putea sa intelegi mai bine lumea care te inconjoara.
Debutul in muzica populara il face in 1987, iar de atunci a stiut sa culeaga de la fiecare cate un gand bun si sa transpuna in practica sfaturile celorlalti. A reusit sa editeze sase albume de folclor, unul de pricesne si are in pregatire un album de romante si cantece de petrecere, iar anul viitor unul de cantece maramuresene. Este membra fondatoare a Fundatiei “Morosanca”, prin intermediul careia a reusit in primavara acestui an sa restaureze si sa dea publicului spre vizitare casa bunicului sau.
Rep: Mereu, atunci cand valurile vietii sunt mult prea mari ne intoarcem la locurile de bastina, cele de la care asteptam energia binefacatoare. Pentru Ileana Matus, unde este acel loc unde isi reincarca bateriile?
Ileana Matus: Povestea mea incepe din locurile natale, unde am copilarit, in Rona de Jos, in Maramuresul istoric, unde este raiul pe pamant si sunt mandra ca in Maramures se mai pastreaza traditiile si obiceiurile si ca mai am de unde sa ma adap din izvorul lin si clar, care inca mai exista.
Rep: Cat de mult conteaza locul in care te nasti, in evolutia ulterioara si aici ma refer la aspectul artistic?
Ileana Matus: Eu spun ca acest lucru conteaza foarte mult, asa cum cunteaza si faptul din ce familie provii, asa conteaza si unde te nasti pentru ca nu e tot una sa te nasti in vatra satului si sa cunosti tot ceea ce te inconjoara, sa simti natura, sa simti ceea ce traiesti si alta este sa te nasti intr-un oras unde nu poti sa cunosti mare lucru. Multumesc bunului Dumnezeu ca a ales sa ma nasc intr-o familie de tarani din Rona de Jos si care m-au invatat foarte multe lucruri. in primul rand m-a invatat cum trebuie sa ma comport ca om, sa am frica de Dumnezeu, cum trebuie sa ii respect si pe ceilalti daca vreau sa fiu respectata, cum trebuie sa ma zbat in viata pentru ca stiu de la parinti ca nimic nu se primeste de la viata fara munca si lacrimi. Sunt multe lucruri pe care le-am invatat de la parinti, chiar daca ele nu sunt scrise intr-o carte si poate in vremea copilariei mi se pareau nesemnificative si multumesc parintilor mei ca mi-au dat o asemenea educatie.
Rep: Cum s-a produs intalnirea cu muzica populara, cine spre cine a venit si cand s-a intamplat asta?
Ileana Matus: Desi nu cred in noroc, cred ca norocul meu a fost ca m-am nascut intr-o familie de oameni, care toti au cantat. Bunica mea a fost nasa satului in comuna Rona de Jos, motiv pentru care era chemata la toate manifestarile culturale din sat, pentru ca stia toate randuielile ce se fac la obiceiurile din sat, inclusiv la inmormantari, pentru ca la noi in sat si mortii se canta si tot ceea ce exista, ea cunostea. Eu am ramas cu cantecele ei, cu versurile pe care le crea ea pentru fiecare. Eu am ramas probabil mostenitoarea ei si mostenesc anumite calitati ale bunicii mele.
Rep: Ne intoarcem la acel moment de referinta cand are loc trecerea de la amatorism la statutul de cantaret de muzica populara. Cum s-a produs acest lucru?
Ileana Matus: Mi-aduc aminte cu placere ca participam de mica la toate serbarile in sat chiar si la nunti. Eram asa de mica ca ma puneau pe masa si cantam. in anul 1987 a fost primul meu debut, atunci cand am dat examen la scoala Populara de Arta din Baia Mare, unde am avut-o ca si profesoara pe Clara Sacaleanu. Acolo am cantat pentru prima data in fata unor oameni de specialitate si melodia pe care am cantat-o este din repertoriul lui Patru Barlea – “De s-ar vinde norocul”. Nu am crezut ca voi ajunge artist pentru ca in familia mea, muzica era o chestiune de pasiune, distractie dar nu o cariera. Tocmai de aceea am inceput sa ma inscriu la scoli, la facultati, dar in paralel, fara sa stie parintii mei am continuat cu pasiunea mea, muzica.
Rep: Exista vreun premiu, vreo distinctie mai importanta, care a ramas asa mai aproape de sufletul tau?
Ileana Matus: La orice concurs sau festival participi, important e sa te aflii in fata publicului, sa vezi ca oamenii apreciaza ceea ce faci tu. Am luat premii diverse prin festivaluri, la inceputul anilor 90, pe urma am lucrat ca si cadru didactic la scoala Populara de Arta. Avand o experienta in participarile la festivaluri am invatat cum sa cant. Toti avem nevoie de cineva care sa ne indrume. Pentru mine era de ajuns daca un singur om scapa cate o lacrima atunci cand cantam eu.
Rep: Ale cui doruri le canti?
Ileana Matus: Ale mele. Toate piesele imi sunt trecute prin filtrul personal. Am in repertoriu mai mult cantece de suflet decat de distractie. Ca si artist, calitatea vocii este data in momentul in care interpretezi un cantec mai lent, iar cantecele usoare le poate canta oricine. Toata lumea bea, toata lumea se distreaza, cred ca avem nevoie si de ceva care sa ne miste, care sa ne spuna trairile noastre, nu numai chefurile noastre. Sunt multi care au parte in viata si de alte lucruri nu numai chefuri si betii si poate ca sunt multi care se regasesc in melodiile mele.
Rep: Ce cuprinde repertoriul folcloric?
Ileana Matus: Am un album de pricesne. Cu el am si dorit sa incep pentru ca fiind crescuta in credinta crestina, toate lucrurile trebuie sa le incepem cu Dumnezeu. in total am sase CD uri de folclor si mai am albume si in colaborare cu alti solisti din Maramures dar si cu artisti din intreaga tara pentru ca am avut colaborari cu mai multe case de productie. Acum trei ani am realizat un album de folclor, iar anul acesta am editat un album cu muzica de petrecere si sunt in lucru cu un album de romante si muzica de petrecere, iar anul viitor daca suntem sanatosi si ne ajuta Dumnezeu o sa realizeze un album de folclor din zona Maramuresului.
Rep: Ce este folclorul?
Ileana Matus: Din punctul meu de vedere este totul. De la opinca incepe totul... Un artist adevarat care sustine ca el canta folclor trebuie sa cante folclor si sa fie imbracat corespunzator autentic. Trebuie sa fii imbracat dupa ce canti. Folclorul este ceva de neatins, de nealterat si pentru ca este asa de sacru s-a pastrat atatia ani si o sa mearga mai departe.
Rep: Un gand pentru cititori.
Ileana Matus: Sa dea bunul Dumnezeu ca toata viata lor sa le placa folclorul pentru ca eu cred ca cei ce iubesc cantecul popular au ceva mai aparte fata de ceilalti. Nu pot sa spun ca sunt cu doua inimi dar Dumnezeu le-a dat ceva in plus fata de ceilalti pentru ca altfel vad totul. Mosii si stramosii nostri ne-au lasat ceva sacru si noi trebuie sa pastram ceea ce am primit.
Articol aparut in Informatia de Mures
15.09.2009
Rep: Mereu, atunci cand valurile vietii sunt mult prea mari ne intoarcem la locurile de bastina, cele de la care asteptam energia binefacatoare. Pentru Ileana Matus, unde este acel loc unde isi reincarca bateriile?
Ileana Matus: Povestea mea incepe din locurile natale, unde am copilarit, in Rona de Jos, in Maramuresul istoric, unde este raiul pe pamant si sunt mandra ca in Maramures se mai pastreaza traditiile si obiceiurile si ca mai am de unde sa ma adap din izvorul lin si clar, care inca mai exista.
Rep: Cat de mult conteaza locul in care te nasti, in evolutia ulterioara si aici ma refer la aspectul artistic?
Ileana Matus: Eu spun ca acest lucru conteaza foarte mult, asa cum cunteaza si faptul din ce familie provii, asa conteaza si unde te nasti pentru ca nu e tot una sa te nasti in vatra satului si sa cunosti tot ceea ce te inconjoara, sa simti natura, sa simti ceea ce traiesti si alta este sa te nasti intr-un oras unde nu poti sa cunosti mare lucru. Multumesc bunului Dumnezeu ca a ales sa ma nasc intr-o familie de tarani din Rona de Jos si care m-au invatat foarte multe lucruri. in primul rand m-a invatat cum trebuie sa ma comport ca om, sa am frica de Dumnezeu, cum trebuie sa ii respect si pe ceilalti daca vreau sa fiu respectata, cum trebuie sa ma zbat in viata pentru ca stiu de la parinti ca nimic nu se primeste de la viata fara munca si lacrimi. Sunt multe lucruri pe care le-am invatat de la parinti, chiar daca ele nu sunt scrise intr-o carte si poate in vremea copilariei mi se pareau nesemnificative si multumesc parintilor mei ca mi-au dat o asemenea educatie.
Rep: Cum s-a produs intalnirea cu muzica populara, cine spre cine a venit si cand s-a intamplat asta?
Ileana Matus: Desi nu cred in noroc, cred ca norocul meu a fost ca m-am nascut intr-o familie de oameni, care toti au cantat. Bunica mea a fost nasa satului in comuna Rona de Jos, motiv pentru care era chemata la toate manifestarile culturale din sat, pentru ca stia toate randuielile ce se fac la obiceiurile din sat, inclusiv la inmormantari, pentru ca la noi in sat si mortii se canta si tot ceea ce exista, ea cunostea. Eu am ramas cu cantecele ei, cu versurile pe care le crea ea pentru fiecare. Eu am ramas probabil mostenitoarea ei si mostenesc anumite calitati ale bunicii mele.
Rep: Ne intoarcem la acel moment de referinta cand are loc trecerea de la amatorism la statutul de cantaret de muzica populara. Cum s-a produs acest lucru?
Ileana Matus: Mi-aduc aminte cu placere ca participam de mica la toate serbarile in sat chiar si la nunti. Eram asa de mica ca ma puneau pe masa si cantam. in anul 1987 a fost primul meu debut, atunci cand am dat examen la scoala Populara de Arta din Baia Mare, unde am avut-o ca si profesoara pe Clara Sacaleanu. Acolo am cantat pentru prima data in fata unor oameni de specialitate si melodia pe care am cantat-o este din repertoriul lui Patru Barlea – “De s-ar vinde norocul”. Nu am crezut ca voi ajunge artist pentru ca in familia mea, muzica era o chestiune de pasiune, distractie dar nu o cariera. Tocmai de aceea am inceput sa ma inscriu la scoli, la facultati, dar in paralel, fara sa stie parintii mei am continuat cu pasiunea mea, muzica.
Rep: Exista vreun premiu, vreo distinctie mai importanta, care a ramas asa mai aproape de sufletul tau?
Ileana Matus: La orice concurs sau festival participi, important e sa te aflii in fata publicului, sa vezi ca oamenii apreciaza ceea ce faci tu. Am luat premii diverse prin festivaluri, la inceputul anilor 90, pe urma am lucrat ca si cadru didactic la scoala Populara de Arta. Avand o experienta in participarile la festivaluri am invatat cum sa cant. Toti avem nevoie de cineva care sa ne indrume. Pentru mine era de ajuns daca un singur om scapa cate o lacrima atunci cand cantam eu.
Rep: Ale cui doruri le canti?
Ileana Matus: Ale mele. Toate piesele imi sunt trecute prin filtrul personal. Am in repertoriu mai mult cantece de suflet decat de distractie. Ca si artist, calitatea vocii este data in momentul in care interpretezi un cantec mai lent, iar cantecele usoare le poate canta oricine. Toata lumea bea, toata lumea se distreaza, cred ca avem nevoie si de ceva care sa ne miste, care sa ne spuna trairile noastre, nu numai chefurile noastre. Sunt multi care au parte in viata si de alte lucruri nu numai chefuri si betii si poate ca sunt multi care se regasesc in melodiile mele.
Rep: Ce cuprinde repertoriul folcloric?
Ileana Matus: Am un album de pricesne. Cu el am si dorit sa incep pentru ca fiind crescuta in credinta crestina, toate lucrurile trebuie sa le incepem cu Dumnezeu. in total am sase CD uri de folclor si mai am albume si in colaborare cu alti solisti din Maramures dar si cu artisti din intreaga tara pentru ca am avut colaborari cu mai multe case de productie. Acum trei ani am realizat un album de folclor, iar anul acesta am editat un album cu muzica de petrecere si sunt in lucru cu un album de romante si muzica de petrecere, iar anul viitor daca suntem sanatosi si ne ajuta Dumnezeu o sa realizeze un album de folclor din zona Maramuresului.
Rep: Ce este folclorul?
Ileana Matus: Din punctul meu de vedere este totul. De la opinca incepe totul... Un artist adevarat care sustine ca el canta folclor trebuie sa cante folclor si sa fie imbracat corespunzator autentic. Trebuie sa fii imbracat dupa ce canti. Folclorul este ceva de neatins, de nealterat si pentru ca este asa de sacru s-a pastrat atatia ani si o sa mearga mai departe.
Rep: Un gand pentru cititori.
Ileana Matus: Sa dea bunul Dumnezeu ca toata viata lor sa le placa folclorul pentru ca eu cred ca cei ce iubesc cantecul popular au ceva mai aparte fata de ceilalti. Nu pot sa spun ca sunt cu doua inimi dar Dumnezeu le-a dat ceva in plus fata de ceilalti pentru ca altfel vad totul. Mosii si stramosii nostri ne-au lasat ceva sacru si noi trebuie sa pastram ceea ce am primit.
Articol aparut in Informatia de Mures
15.09.2009
morosanca